Gulia:
Acţiune farmaceutică: revitalizant, diuretic, dizolvant uric, antiscorbutic, răcoritor, pectoral, emolient.
Folositoare la următoarele afecţiuni: abcese, acnee, afecţiuni pulmonare, angine, bronşite, cistite, degerături, eczemă, enterite, furuncule, gută, guturai, litiază renală, obezitate, oboseală generală, tuse.
Preparare:
Pentru uz Intern:
-Decoct în apă sau în lapte; 100 g la litru, în afecţiunile pulmonare, guturai, angine. Excelent pentru bolnavi în
general.
-Sirop de gulie: aceleaşi indicaţii. Se pregăteşte scobind în gulie şi umplând cavitatea cu zahăr. Siropul se formează în câteva ore. Se administrează cu linguriţa.
-Contra eczemei, acnee; consumul zilnic de puţină gulie crudă.
-Gulie fiartă este foarte digerabilă. Se va consuma cu folos şi crudă, dată pe răzătoare, împreună cu alte crudităţi.
-Seminţe măcinate: 6 g într-o infuzie de tei, contra calculilor, a răcelilor.
Pentru uz Extern:
-Angină; se fierbe o gulie mare, tăiată în bucăţi, în 0,5 l de apă pentru gargară.
-Degerături: se coace în cuptor o gulie cu coajă (este coaptă când intră degetul în ea). O lăsăm să se răcească uşor
şi o tăiem în două.
Se freacă degerăturile cu jumătăţile ei, presând uşor, ca să iasă sucul.
Ridichile:
Se inmultesc din seminte
Soiuri:
de luna - rosii sau albe
de vara - care se fac pe la SF. Petru - luna iunie - de culoare albe sau vinete
de toamna - negre si care se seamana dupa postul Sf.-lor Petru si Pavel (16-28 iunie) si care se vor face pe toamna anului in curs.
Se mananca in stare cruda, in diverse salate, cu mamaliga sau malai dulce.
Ridichea Neagra, rasa pe razatoare este buna pentru durerea de inima.
Taranul isi pastra ridichile in groapa de cartofi captusita cu paie uscate.
Bibliografie: Lupescu, Mihai - Din Bucataria taranului roman, 2000, pag. 74 - 75
